Vederile se denumesc după cum urmează:

• vederea din faţă, pentru proiecţia în vedere pe planul vertical din spate (direcţia A);
• vederea de sus, pentru proiecţia în vedere pe planul orizontal inferior (direcţia B);
• vederea din stânga, pentru proiecţia în vedere pe planul lateral dreapta (direcţia C);
• vederea din dreapta, pentru proiecţia în vedere pe planul lateral stânga (direcţia D);
• vederea de jos, pentru proiecţia în vedere pe planul orizontal superior (direcţia E);
• vederea din spate, pentru proiecţia în vedere pe planul vertical din faţă (direcţia F).

       

NOTĂ:
- Direcţiile după care se obţin proiecţiile respective sunt perpendiculare între ele.
- Vederea din faţă, respectiv secţiunea corespunzătoare, se numeşte proiecţie principală datorită modului în care este aleasă.

Poziţia relativă a proiecţiilor pe desen, în raport cu proiecţia principală, este prezentată în continuare Traseul de secţionare, secţiunile şi detaliile reprezentate la o scară diferită de a proiecţiei din care provin se notează conform SR ISO 128-40 şi respectiv STAS 1434-83. Alegerea proiecţiilor

Proiecţia principală se alege astfel încât să reprezinte obiectul cu cele mai multe detalii de formă şi dimensionale şi, de regulă, în poziţia de utilizare. Piesele care pot fi utilizate în orice poziţie (de ex. şuruburi, arbori etc.) se reprezintă, de regulă, prin poziţia principală de prelucrare sau de asamblare.

Numărul de proiecţii se limitează la minimum necesar pentru reprezentarea clară a obiectului. Se recomandă să se folosească în special următoarele trei proiecţii: vederea din faţă, vederea din stânga şi vederea de sus, respectiv secţiunile corespunzătoare acestora.

Metoda E sau metoda europeană (denumită şi metoda primului diedru). Simbolul grafic al metodei E, este prezentat alăturat şi trebuie menţionat în indicator. Proiecţiile, conform acestei metode, se dispun după cum urmează:

• vederea de sus(B), se amplasează jos;
• vederea de jos (E), se amplasează sus;
• vedere din stânga(C), se amplasează la dreapta;
• vedere din dreapta(D), se amplasează la stânga;
• vedere din spate (F) se amplasează la dreapta vederii din stânga sau la stânga vederii din dreapta, indiferent.

Metoda A sau metoda americană (denumită şi metoda celui de-al treilea diedru). În cazul metodei A, al cărei simbol grafic de identificare în indicator este prezentat în figura alăturată, proiecţiile se dispun ca mai jos:

• vederea de sus (B), se amplasează sus;
• vedere de jos (E), se amplasează jos;
• vedere din stânga (C), se amplasează la stânga
• vedere din dreapta (D) , se amplasează la dreapta;
• vedere din spate (F) se amplasează la stânga vederii din stânga sau la dreapta vederii din dreapta, indiferent.